Nu am spus nimic – povestire zen
“Moto: Licuriciul si-a luat zborul, si vantul mi-a ramas in palma. Issa (1763-1827)
Maestrul zen Vo Ngon Thong murea. Discipolii sai il implorau:
– Lasa-ne un mesaj care sa ne permita sa ajungem la fericirea suprema a Trezirii!
Dar limbajul este sursa de erori si poate sa duca la conceptualizare, la atasamentul fata de o formula. Ar trebui transmis un mesaj care sa nu fie nici acceptat, nici refuzat, nici inteles, nici neinteles, ci depasit; a spune si a nu spune, astfel incat discipolul sa asculte, dar cuvintele sa se stearga imediat, precum roua de vantul de dimineata, pentru ca fiecare sa vada direct propria sa natura… Astfel gandea Vo Ngon Thong, care urma sa moara…
– Maestre, cum vom cunoaste fericirea zen?
– Nu ma mai intrebati, n-am nimic de spus! Si a adaugat:
– Nu am spus nimic!”
Iata, adevarul ultim este mai presus de toate cuvintele… Pentru noi acea etapa este insa departe, dar incet-incet vom trece de la vorbaria interminabila, la discutii sobre si pline de miez si poate, cine stie, in alta viata macar, la Tacere, stare in care nu mai ai nevoie de cuvinte pentru ca Stii si Esti ceea ce stii si pentru ca bietele cuvinte, “jumatate-timp, jumatate-lucruri”, devin neputincioase…
