calator

Da, domnule, cu siguranta lucrurile s-au schimbat, nu de ieri, de azi, ci de ceva timp. Dupa ce am trecut de pe bancile facultatii la catedra am avut un soc: alt peisaj, alta atitudine, alte provocari. Ce se intamplase? Pe ce planeta aterizasem?!

Read the rest of “Scoala, e-scoala, scoala vietii – I” »

Daca m-ai chema, ar zvacni
O mie de pasari in colivii;
O mie de usi s-ar da-n laturi
Si s-ar umple vazduhul de pasari

Read the rest of “Dezghet” »

Recentele simulari ale Bacului din liceul, altminteri destul de rasarit, unde predau nu au surprins pe nimeni, iar mie mi-au confirmat faptul ca limba romana a devenit pentru tot mai multi o limba straina. Dupa 12 ani de scoala, elevii au un limbaj amputat si o gandire aproape paralitica. Refuza sa isi foloseasca mintea si se incapataneaza sa creada ca “se vor descurca”… Ei sunt tinerele noastre sperante.

Inainte de a dezvolta subiectul, va ofer cateva mostre din lucrarile pe care le-am corectat, bineinteles, pe cele mai tragi-comice:

Read the rest of “Tinerele noastre sperante…” »

“Stavar, filfizon de marca,
se trezise singur leoarca.
Mult prea des in viata-i scurta
se indragostise turta
ba de-o Lina, ba de-o Mita
pana-ncaruntise crita.

Read the rest of “Expresii improprii” »

Departe de a trada superficialitate si inconsistenta, o privire din exterior poate fi uneori salutara.

De multe ori suntem atat de adanciti in detalii, in lucruri lipsite de importanta, incat nu mai putem intelege ce este normal, ce este bine, ce este esential. Cred ca, de fapt, in cea mai mare parte a timpului traim la marginea esentialului, planam la suprafata lucrurilor, la suprafata intamplarilor… in ritmul nebun al vietii care nu ne mai da ragaz, sau pare ca nu ne mai da ragaz sa aprofundam ceva.

Read the rest of “Privirea din exterior” »

In perioada asta neagra-gri a mea aveam intentia sa scriu iar un post negativist si critic, dar mi-am adus aminte de o melodie care spune chiar mai multe…

[youtube:http://youtube.com/watch?v=xInEyRj8aIM]

Sunt un balcanic!
Iremediabil sunt pierdut, sunt un balcanic
Nu termin ce am inceput, sunt un balcanic

Read the rest of “Suntem balcanici” »

In ultimul timp m-am lovit de fel de fel de situatii nefericite, ca sa imi dau seama la un moment dat ca au un numitor comun: toate, dar absolut toate sunt cercuri vicioase… statul ii plateste prost pe medici si pe profesori, ca sa nu iau in calcul decat 2 categorii profesionale, incurajand diletantismul, superficialitatea, mimetismul (te faci ca muncesti, timpul trece, leafa merge), spaga, chiulul, exodul peste hotare sau reprofilarea celor talentati si valorosi…

Read the rest of “Cercurile vicioase” »

Fireste, este o intrebare la care nu se poate da un raspuns asa de usor, dar, in Cotidianul, gasiti un articol foarte interesant:

“Alaturi de cercetatori din Germania si Olanda, doctorandul Aurora Simionescu a observat in premiera o bucata din universul ascuns pana acum oamenilor. Braileanca Aurora Simionescu, de 24 de ani, doctorand la Institutul Max-Planck din Germania, a facut parte dintr-o echipa de astrofizicieni de la institutul german si de la alte doua institute olandeze care a detectat pentru prima data un fragment din masa de “materie obisnuita” inca necunoscuta oamenilor.

Read the rest of “Din ce este alcatuit universul?” »

“Cineva ii aduse copilul la invatatura, iar cand el ii ceru o plata de cinci sute de drahme, tatal carti: Cu pretul acesta pot cumpara un sclav. N-ai decat sa faci asa si vei avea doi sclavi.

Mai povesteste si Bion in Prelegerile lui ca slujitorul lui Aristip cara bani si-i gasea prea grei; Aristip ii striga: Descarca din ei si du numai cat poti.

Aristip il ruga odata ceva pe Dionysios pentru un prieten si, neizbutind sa dobandeasca ce dorea, ii cazu la picioare. Cineva rase de el, iar Aristip ii spuse: Nu sunt eu de vina, ci Dionysios, care are urechile la picioare.

Scoala cirenaica este de factura hedonista, dar Aristip insista asupra pastrarii masurii in toate. Doctrina cirenaica a fost adesea comparata cu hedonismul epicurian. Epicurienii, prin contrast, puneau accent pe dobandirea de placeri durabile si pe evitarea durerii, subliniind rolul prudentei si al disciplinei in atingerea binelui suprem: calmul sufletului”.

Discipol al lui Socrate, intemeietor al scolii cirenaice, Aristip este, printre altele, primul filosof care a cerut bani pentru invataturile lui.
Personal, mi se pare cea mai simpatica figura din peisajul filosofiei grecesti. Sper ca veti intelege de ce…

“A fost cel dintai dintre urmasii lui Socrate care lua plata pentru lectii si-i trimitea bani magistrului sau. Odata, trimitandu-i 20 de mine, i-a fost intoarsa indarat suma, intrucat Socrate i-a declarat ca geniul lui protector nu-i ingaduie s-o primeasca.

Stia sa se adapteze dupa loc, timp si om si-si juca rolul potrivit in orice fel de imprejurare. Asa se face ca s-a bucurat mai mult decat oricare altul de bunavointa lui Dionysios (tiran al Siracuzei), deoarece intorcea intotdeauna lucrurile cum era mai bine.
Se bucura de clipa de fata si nu-si da osteneala sa-si procure o placere care nu era prezenta.

Read the rest of “Aristip din Cirene (cca 435-360 i.Hr.)” »