calator

Cred ca proverbul “banii nu aduc fericirea” se aplica doar in anumite situatii. E clar ca nu aduc si nu garanteaza o fericire spirituala, sufleteasca – lucrurile astea nu se vand din pacate la piata – dar aduc o bunastare care este esentiala pentru a te putea ocupa si de altele.

Read the rest of “Saraci si amarati” »

Am cumparat imediat dupa lansare cartea Gabrielei Vranceanu Firea. Din pura curiozitate. Unele persoane cu care am discutat despre carte nu cred ca ar fi ea autoarea. Eu nu sunt atat de suspicioasa. Ba chiar mi se pare absurda teoria asta…

In fine, o carticica de citit in metrou. Primul defect evident? Coperta si prima pagina.

Read the rest of “Trei motive” »

Cea mai mare prostie pe care o poate face cineva este sa isi conditioneze fericirea de lucruri exterioare. Si cine nu face asta?

Eu de pilda, imi spuneam ” termin eu liceul unde mi se baga pe gat atatea materii care nu ma intereseaza, ajung eu la facultate, plec eu din orasul asta etc”; apoi, mai tarziu: “o sa am eu o casa frumoasa…”; si, inca si mai tarziu: “o sa o iau de la zero intr-un oras necunoscut” s.a.m.d.

Read the rest of “Conditionarea fericirii” »

Probabil ca stiti deja, eu insami am aflat de la cititori ai blogului, ca destinul nemilos a “frant inima” entuziastului mire si a pus capat excentricului mariaj cu stra-bunica despre care am scris pe blog.

Read the rest of “Happy end” »

Cine mai tine cont in ziua de azi de gura lumii? Habar n-am… sincer.

“Stirile de la ora 5” ne-au dezinhibat complet. Ma uitam si la parintii mei, conservatori si cuminti pana in maduva oaselor inainte de revolutie, tiranizandu-ne cu spectrul amenintator al gurii lumii – “ce ar spune X”, “ce va comenta Y” – acum nu se mai streseaza deloc de parerea altora in situatii in care altadata ar fi facut-o… “Si ce daca, mama?”. Si aici inchei partea autobiografica. Precizez asta pentru ca altfel unii si altii vor interpreta vrute si nevrute…

Read the rest of “Gura lumii – sloboda” »

Cred ca nostalgicii sunt din ce in ce mai putini in ziua de azi. Si e bine ca este asa. Dar textul lui Plesu poate avea ecou si in alte domenii si… nu il mai laud pentru ca vorbeste de la sine…

Au inceput sa se auda voci nostalgice. La nici doi ani dupa disparitia lui Ceausescu, le e dor, unora, de o stare de lucruri care nu s-a putut curma decat cu sange. “Era mai bine inainte …” – se grabesc sa spuna oameni care “inainte” nu spuneau ca e bine decat daca li se ordona, resemnandu-se sa spuna ca e rau doar dupa ce acopereau telefonul cu perna. “Era mai bine inainte…” Faptul insusi ca putem gandi asta arata cat suntem de putin pregatiti pentru aerul tare al normalizarii. Ne e dor de aburul sulfuros al disciplinei de partid, de cele doua ore de televiziune omagiala, de ordinea politieneasca care nu amnistia decat criminali de drept comun, de Scinteia, de stadioane in care oamenii scriau lozinci cu trupurile lor, de aplauzele comandate, de sistematizarile care ne imputinau trecutul, de ogoarele pe care faceau agricultura copiii nostri. Ne e dor de delirul acela in care elevii trebuiau sa devina tarani, taranii – proletari, proletarii – activisti, activistii – intelectuali, pentru ca intelectualii, la randul lor, sa inchida cercul, devenind copii, tutelati ideologic, “tolerati” ca pitoresti (sub juramantul cuminteniei), cand nu erau convinsi sa intoxice lumea cu imnuri despre fericire.

Read the rest of “Era mai bine inainte” »

Dimineata asta m-am trezit cu noaptea-n cap si am asistat cu ochii carpiti de somn la conversatiile unor respectabile persoane de varsta a III-a. Incet, incet s-a alunecat spre probleme medicale si intalniri cu acesti minunati oameni in halate albe care ne vindeca. De ce ne vindeca? Eh, asta e discutabil.

Uff, nu am cum sa reproduc aici savoarea dialogurilor, dar…

Read the rest of “Analizele obligatorii” »

Iata un articol interesant si frumos, care aduce date noi din acea epoca…

La Vatican, in Sala Veche a Sinodului, pe 25 octombrie 2007, va fi prezentata o opera valoroasa si secreta, “Processus contra Templarios”, bazata pe Pergamentul de la Chinon. Documentele procesului care a distrus Ordinul Cavalerilor Templieri vor fi publicate intr-o editie limitata la 799 de exemplare continand reproducerea fidela a originalelor pastrate in Arhiva.

Pergamentul de la Chinon, scris inainte de anul 1312, anul dizolvarii Ordinului de catre Papa, a scapat atentiei cercetatorilor secole intregi din cauza unei erori in arhivarea realizata in secolul al XVII-lea. Descoperit in 2001 de cercetatorul Barbara Frale in Arhiva Secreta a Vaticanului, documentul ofera o alta lumina asupra sfarsitului celui mai puternic si mai faimos Ordin din lume si dovedeste ca Suveranul Pontif nu il considera eretic. Papa a dizolvat Ordinul, dar nu l-a condamnat niciodata, declara istoricul Franco Cardini. Potrivit acestuia, condamnarea pentru erezie data de tribunalele ecleziastice locale “se bazeaza pe confesiunile unor Templieri care ulterior au retractat aceste declaratii luate prin tortura si din acest motiv au fost considerati recazuti in eroarea pentru care au fost judecati si condamnati. Puterea temporala, singura care avea autoritatea sa o faca, i-a condus pe rug”.

Read the rest of “Din nou, templierii” »

In clipul de mai jos gasiti picuri de intelepciune simpla si profunda, practica, destinata toturor. Intelepciunea insa nu are valoare daca nu e traita… nici visurile, cred eu.

Cine nu viseaza? Cine nu poate afirma vrute si nevrute? Si la ce bun daca nu face nimic pentru a concretiza ceea ce spune? Cand eram inca studenta m-am intalnit cu un fost coleg de scoala generala. Eu ma intorsesem dupa muuult timp in cartierul in care copilarisem, totul mi se parea “miniatural”, ma uitam cu uimire la toate lucrurile si aveam senzatia stranie ca, la fel ca batraneii care se imputineaza la trup, si cartierul se micsorase.

Read the rest of “Picuri de intelepciune” »

Imi imaginez viata ca pe un navod sau ca pe o tesatura pe care si-o construieste fiecare pe masura ce o traieste. Fiecare nod al navodului sau fiecare desen, culoare, model din tesatura reprezinta un punct crucial din existenta, o decizie pe care o luam si care ne modifica traseul sau directia. Uneori, sunt si fire care nu duc nicaieri sau noduri care se opresc brusc, pentru ca noi abandonam proiectul, alteori, apar intorsaturi radicale… ma rog… ideea nu este noua si nu imi apartine: firul vietii tors de ursitoare, de Parce, panza Penelopei sunt imagini mitice ale destinului uman. Si destinul nostru se intersecteaza cu alte destine, asa ca pana la urma se ajunge la ceva mult mai complex.

Read the rest of “Cararile vietii…” »