calator

Un articol simpatic, fara link, pentru ca l-am primit prin mail, care spune cate ceva despre formele noastre fara fond.

“Ziaristii de la Cotidianul au identificat o boala sociala a romanilor, si anume snobismul. Intr-un articol publicat in Cotidianul, specialisti in sociologie si antropologie comenteaza unul dintre aspectele care i-a uimit cel mai tare pe strainii care au venit in Romania.

Masini luxoase, telefoane de superfirma si haine de la Paris si Milano. Asta ii mira pe strainii vizitatori in Romania, scrie Cotidianul. Unul dintre ei, gurul in branding personal William Aruda, spunea, cu ocazia unei vizite la Bucuresti, ca autohtonii sint mai preocupati de imaginea lor decit alte popoare. “Am observat asta inca de la aeroport, cind am vazut ce masini conduc, apoi, la hotel, hainele pe care le poarta. Sint foarte interesati de modul in care comunica ceea ce sint lumii intregi”, declara expertul intr-un interviu din Cotidianul.

Read the rest of “Snobismul” »

Am descoperit recent ca o buna prietena scrie articole pentru Coffee Break si am i-am cerut permisiunea sa il postez aici pe ultimul:

“Inchid calculatorul si plec. In seara asta merg la teatru. Ma uit la ceas; am timp, nu trebuie sa ma grabesc. Ma strecor pe stradute laturalnice ca sa evit multimea de oameni, masinile si zgomotul… cat se poate intr-un oras ca asta. Ma uit la chipurile celor pe care ii intalnesc. Sunt atat de tristi, fiecare cu propria povara, parca nici nu vad pe unde calca. Merg pur si simplu automat catre destinatia lor. Imi dau senzatia unor trupuri parasite care se poarta pe ele insele prin jungla asta de beton. Cat de adanc s-au ascuns in ei? In ce camaruta au incuiat visele? Mai au oare timp si loc sa permita unui zambet sincer sa infloreasca pe chipul lor obosit?

Read the rest of “Beauty within concrete walls” »

Treaba de romani! Inceputul acesta de an, pus sub semnul unei ierni adevarate, generoase, poleite de promoroaca si incarcate de nameti a fost prilej pentru multe stiri, fie panicarde, fie cu specific trist romanesc. In loc sa acopere defectele si neregulile, zapada le-a scos si mai puternic in evidenta. De altfel, cand se observa ca autoritatile nu se ridica la inaltimea minima a atributiilor lor? Mai ales in situatii de criza sau mai speciale… canicula, inghet… Asa se face ca am citit in Adevarul urmatorul articol despre autostrazile din Romania, care au inghitit sume uriase din banii nostri, deturnate probabil spre alte buzunare, dar nu au rezistat nici 3 ani.

Read the rest of “Autostrazi de carton” »

“Adormitei” este deja celebru prin perlele sale. In plus, asa cum s-a impamantenit obiceiul, dumnealui doreste sa isi puna amprenta asupra invatamantului, printre altele, prin introducerea faimoaselor teze unice nationale, care intr-o alta tara ar putea fi o idee acceptabila, si chiar se aplica in unele, dar la noi este cel putin paguboasa. Mai ales ca el doreste sa remunereze profesorii in functie de performante, alta idiotenie nefericita. Cati copii sunt olimpici? Cati sunt capabili de reale performante? Cate locuri pentru olimpici exista? Sigur, este o inspirata metoda de a economisi banii statului! (In paranteza, fie spus pentru necunoscatori, oricum cei cu performante sunt recompensati suplimentar, prin asa-numitele salariile de merit, gradatii de merit, faimosul 2% etc.).

Read the rest of “Minunatul nostru ministru al educatiei” »

Drama realizata pentru TV de BBC, in 2006. Merita vazuta, mai ales daca va plac filmele dure.

Se pare ca Sweeney Todd este celebru in Anglia, un criminal in serie, in genul lui Jack Spintecatorul, doar ca el omora numai barbati.

Actiunea filmului se petrece in Londra victoriana care, trebuie sa recunosc, este foarte pitoresc reconstituita.

Sweeney Todd te cucereste din primul moment, pare, si este, foarte uman, bland, milostiv, atent cu ceilalti, excelent barbier… lumea in care traieste este insa cruda, plina de suferinta, de nedreptati, de asuprirea si exploatarea celor slabi, de absurd.

Read the rest of “Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street” »

Un nou an, o noua calatorie… S-a produs oare si o regenerare la pragul dintre ani? O incarcare a bateriilor, cu siguranta. Partea cu regenerarea tine de fiecare. La asta poate fi bun un jurnal, chiar si online – te obliga sa te scrutezi, sa te analizezi si sa te schimbi daca ti se pare ca este necesar.

Desi sper sa nu devin foarte personala in acest an, voi incepe prin a-l prezenta pe calator “in carne si oase”, cocosat un pic de ganduri, imbracat usor aiurea… (nu am cautat foarte mult o poza, nici nu prea am si nici nu ma prea intereseaza partea asta care tine de persoana fizica). Fotografia este facuta acum un an (de atunci ni s-a stricat aparatul foto) in fata Pelesului.

Am primit acest mesaj de la o colega. Sunt observatii foarte simple, dar profunde sau, oricum, interesante. Concluzia este ca dragostea este liantul universal, ea da sens lucrurilor si vietii noastre.

“Inteligenta fara dragoste te face pervers.

Justitia fara dragoste te face implacabil.

Read the rest of “Fara dragoste…” »

Stiu ca nimeni nu are timp de citit bloguri in ajun de Craciun. Si nici de scris. Poposesc totusi aici ca sa urez tuturor cititorilor si necititorilor sarbatori fericite, pline de daruri, belsug, bucurie, dragoste, intelegere. Doar atat. Mai multe gasiti la Koma.

Credeam ca voi fi fericita cand voi scrie acest post, dar sunt… nu stiu sa spun cum sunt, am inima grea de toata suferinta pe care am vazut-o acolo, de viata aproape animalica a acelor fiinte, de salbaticia din ochii celor mai mari si de caldura si nevoia de atentie a celor mai mici.

Cei mici erau vioi, lipiciosi, au venit imediat la noi, ne-au luat de mana, ne-au imbratisat, ne-au cantat colinde si au spus poezii Mosului. Erau avizi sa ia cat mai multe haine, cat mai multe jucarii si cred ca au avut din belsug, am putut multumi pe toata lumea.

Am venit cu 3 masini, dintre care una, cea mai incarcata, arata asa:

Conditiile in care traiesc sunt deplorabile. Au aer conditionat si cam atat, nici macar o masa sau un dulap in camera:

Pe Gabriel, pe care il vedeti in poza l-am gasit stand asa… nu voia sa vina la mos si nu voia cadouri. L-am luat aproape cu forta, i-am indesat pe gat o bomboana, a primit cadoul mosului apoi i-am dat si o haina care i se potrivea perfect si in 15 minute arata cam asa (cel in negru):

Da, acum cand ma uit la poze am o multumire sufleteasca:

Ceea ce am facut noi azi este o picatura intr-un ocean, dar fiecare picatura conteaza…

Este un prim epilog pentru ca abia maine va avea loc intalnirea noastra cu copiii. Pana la urma, nu au fost 2 actiuni – coincidenta a facut ca de la Crucea Rosie sa ni se indice acelasi camin ca de la primarie, doar ca ei nu mi-au spus de la inceput numele si nici eu nu am intrebat… Cand am aflat, m-am amarat pentru ca in ziua de azi nu mai stii daca este ceva putred la mijloc, dar, dupa indelungi discutii cu cei de la Crucea Rosie am inteles ca este intr-adevar o simpla coincidenta…

Read the rest of “Prim epilog la “In prag de sarbatori”” »