February 3rd, 2008 at 1:22pm
Multa vreme am fost impotriva unor astfel de relatii, dupa cum am fost impotriva messengerului (pana am descoperit ce inventie minunata este convorbind cu prietenii aflati la mari sau mai mici distante. Cu necunoscuti nu mi-as pierde timpul in discutii!). Mirc si altele nu am folosit, sunt si acum impotriva lor…
Asa, carevasazica, dragostea descoperita pe internet. Atata timp cat este descoperita si nu traita pe internet, este bine. Problemele ar aparea cand ti-ai fabrica o alta personalitate, atractiva, interesanta etc. si te-ai margini sa traiesti in aceasta lume virtuala, ascunzandu-te in spatele protector al monitorului. Ar fi atunci doar o pierdere de timp si o irosire a vietii. Nori calduti sau inecaciosi de fantezie sterila. Inceput pentru multe devieri comportamentale sau probleme psihice…
Read the rest of “Dragostea pe internet” »
February 2nd, 2008 at 10:48am
Cine este familiarizat cu “efectul Flynn” stie ca IQ-ul noilor generatii este mai mare decat al celor din trecut, ca se observa cresteri semnificative de la deceniu la deceniu. Asta spun testele psihologice.
Mult timp am crezut – si inca nu mi-am schimbat parerea – ca elita tinerilor este din ce in ce mai buna in timp ce nivelul masei scade dramatic. Sunt atatea dis-tractii care sa le ocupe timpul si atatea referate despre orice si inclusiv teme pe care le pot descarca cu un simplu click de pe internet, incat de ce si-ar mai bate capul. Notiunea de plagiat nu are rezonanta in mintea lor, cel putin pe plaiurile mioritice nu.
Read the rest of “Tinerii si capacitatea analitica si de concentrare…” »
January 30th, 2008 at 1:57pm
Sa ne imaginam ca noi, muritorii de rand, am munci 3 zile din 7 si ne-am permite sa nu dam pe la serviciu cu lunile sau chiar sa nu ne sinchisim deloc de el… Ce s-ar intampla atunci? Cred ca nu am apuca sa lipsim mai mult de 3-4 zile si am fi dati afara. Ce salariu? Ce beneficii? Ni s-ar spune ca avem chiar tupeu sa le pretindem.
Acum, sa ne gandim ca exista institutii extrem de importante in tara asta in care asa ceva este posibil. Alesii si reprezentantii nostri ne dau un exemplu cel putin discutabil.
Intamplator, am urmarit o emisiune TV – Parlament la fara frecventa. Crin Antonescu, parlamentar PNL, a reusit performanta de a avea 0% prezenta in parlament (din 2004 pana acum!!), spunand senin ca prezenta nu este importanta…
Read the rest of “Sublimi, dar lipsesc cu desavarsire” »
January 28th, 2008 at 5:49pm
Elizabeth. The golden age merita vazut, dar nu acasa, pe un ecran mititel, ci la cinematograf, pentru a putea aprecia la adevarata lor valoare decorurile impunatoare si costumele de epoca.
Nu adevarul istoric este important in film, chiar daca se sugereaza unele comploturi politice, ci trairile personajului principal, surprins intre rolul de regina si cel de femeie.
Ca regina, Elizabeth trebuie sa isi stapaneasca emotiile si pasiunile, sa puna pe primul loc tara si supusii sai. Joaca un rol, de care este perfect constienta si pe care il cultiva: Regina Virgina, intangibila, puternica, diplomata, inteligenta, rafinata, frumoasa, desavarsita… Cate Blanchett (Galadriel din Stapanul Inelelor) este si aici fenomenala, sublima, de o frumusete putin masculina, emanand prin toti porii noblete, cu o voce nuantata, puternica, expresiva (va aduceti aminte vocea de la inceputul trilogiei Stapanul Inelelor!). Exista un contrast evident intre ea, fiinta nobila, de sange albastru, si Maria Stuart care pare o precupeata.
Read the rest of “Elizabeth – the Golden age” »
January 24th, 2008 at 9:47pm
Asadar, poate fi psihoterapia un substitut al spovedaniei? In care autoritatea morala este inlocuita de una stiintifica, pentru ca si timpurile in care traim s-au schimbat…
Eu zic ca ar putea. Inainte, cand oamenii aveau probleme, nu se mai intelegeau pe ei, nu o mai scoteau la capat se duceau la preot sa ii descante, sa ii sfatuiasca, ma rog… Acum, se merge la psiholog, la psihoterapeut…
Eu cred ca ar fi suficient
– sa ai o viata interioara armonioasa, sa traiesti in mod constient, dar real constient, adica vigilent, atent la tine, la reactiile, la faptele, la relatiile tale cu ceilalti, sa te examinezi serios si in mod constant, sa discuti cu prietenii sau cu cel/cea de langa tine despre ce te framanta;
Read the rest of “Spovedania sau psihoterapia? – partea III” »
January 23rd, 2008 at 1:02pm
Tin sa precizez ca am scris aceasta parte a II-a inainte de a primi comentarii la cea dintai, oricum, nu as fi modificat-o, pur si simplu am scris ce am gandit:
Asadar, spovedania mi s-ar parea foarte utila si binevenita daca ar consta intr-o confesiune sincera, in care iti expui nelinistile, framantarile, problemele, in care cauti solutii, ajutor, lamuriri… Ceva ce se apropie mai mult de spovedania catolica decat de cea ortodoxa, din cate mi-a povestit un prieten.
Read the rest of “Spovedania sau psihoterapia? – partea II” »
January 22nd, 2008 at 11:35am
Recunosc de la bun inceput ca acest post nu este rodul experientei sau al “savantelor” mele cunostinte din aceste domenii… recunosc, inainte sa dati cu pietre, ca este doar un mod placut de a bate campii.
Nu am mai mers sa ma spovedesc din copilarie (de pe la 10-12 ani probabil), cand preotul ma intreba invariabil daca stiu ce semnificatie biblica are numele meu si imi spunea povesti despre el.
Read the rest of “Spovedania sau psihoterapia? – partea I” »
January 20th, 2008 at 10:43am
Fiecare al cincelea om e chinez. Si noi suntem cinci in familie… deci cineva e chinez. Poate tata sau mama, poate frate-meu mai mare Costel, sau frate-meu mai mic Ho-Xiao-Pen. Eu cred ca-i Costel!
Read the rest of “Prima data” »
January 19th, 2008 at 9:57am
Seful sefilor, film danez de Lars von Trier. Imi propun sa retin acest nume si sa-i caut si celelalte filme. Este genial, cel putin din punctul meu de vedere, satul de cliseele americane…
Sala a fost plina si a ras copios aproape tot timpul, atmosfera foarte destinsa si prietenoasa si, mai ales, nu s-au fosgait pungi cu bomboane sau alte ambalaje. A fost prima data cand am mers la Studio, daca asa e de obicei, atunci chiar merita sa ii calcam pragul mai des.
Filmul este savuros, scenariul genial, actorii foarte naturali si talentati, istorioara inspirata din lumea in care traim, dar… si in asta sta tot farmecul si savoarea filmului, nu este redata mimetic, ci distorsionata pana la absurd. Absurdul acesta este insa unul plin de talcuri, ca si la Eugene Ionesco sau Caragiale. Chiar si personajele seamana: indivizi ratati, nauci, de multe ori patetici, cantonati in spaimele sau in fixatiile lor, tatonand nesigur lumea…
Read the rest of “Seful sefilor – incercare de cronica” »
January 15th, 2008 at 8:29pm
Gonim ca nebunii cu treburile noastre presante, escaladam nametii, tatonam gheata, ne inghesuim in metrouri… ridicam din cand in cand ochii si privim copacii albi, minunati – cand nu ni-i lipim de mazga de pe jos! si zilele trec una dupa alta.
Cu cat esti mai “mare”, cu atat esti mai docil, le suporti pe toate pasiv, aproape ca nu le mai bagi in seama… Tinerii, eh, tinerii sunt mai naravasi, stramba din nas, isi dau ochii peste cap… Am observat asta tot in metrou… As spune ca sunt chiar irascibili. Lasa ca li se vor toci si lor tepii.
Ei, si in acest du-te-vino simti la un moment dat ca trebuie sa te regasesti: ce faci? la ce iti este gandul? ce mai simti tu? traiesti, te lasi trait? in viata asta galopanta printre betoane, intr-un peisaj alb murdar-cenusiu ai pierdut ceva? ai uitat ceva? esentialul eventual?
