Cantec deplin
N-ai lauda de n-ai sti sa blestemi,
Surad numai acei care suspina,
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.
Read the rest of “Cantec deplin” »
N-ai lauda de n-ai sti sa blestemi,
Surad numai acei care suspina,
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.
Read the rest of “Cantec deplin” »
Preotii catari munceau pentru a se intretine. Erau medici itineranti, tesatori, constructori, comercianti… Ca si templierii, se deplasau intotdeauna cate doi, se supravegheau si se ajutau reciproc. Erau imbracati in negru, barbatii aveau plete si barba si purtau o toca sau o boneta rotunda, iar femeile aveau parul in intregime ascuns sub boneta. Purtau la brau Evanghelia dupa Ioan si, unii dintre ei, chiar vasele in care isi pregateau mancarea evitand astfel posibilitatea de a manca din vase in care altadata s-a gatit carne. In timpul persecutiei se imbracau la fel ca ceilalti, dar preferau culoarea albastru inchis, iar spre 1300 au inceput sa poarte mantoul cu gluga, devenit la moda.
Read the rest of “Cum traiau catarii?” »
Decembrie este pentru mine luna unui bilant. Sfarsit de an calendaristic, dar si de an al scurtei mele existente.
Pentru ca nu am prea multe de bifat, pentru ca nu am realizat aproape nimic in afara de supravietuire si pastrarea demnitatii si principiilor mele, pentru ca nu am dat nici o lupta in exterior, ci doar cu mine insami, pentru ca in exterior am capitulat fara lupta si fara glorie asadar… pentru ca anul acesta am adunat amanari, tristeti si dezamagiri mai mult decat bucurii si impliniri nu vreau sa imi doresc ceva, ci sa nu imi doresc sau sa ma gandesc la ce nu mi-as dori.
Read the rest of “Ce nu mi-as dori…” »
Lorena McKennitt (n.17 februarie 1957) este o muziciana si compozitoare nascuta in Morden, Canada.
Read the rest of “Loreena McKennitt” »
Poate ca ar fi trebuit sa ma multumesc cu un simplu comentariu la postul lui Avenirer, cu care de altfel sunt de acord, dar… nu asa as fi scris eu cronica. Intotdeauna miercurile mergem la film in 4, chiar 5… cu prietenii. Si de cele mai multe ori eu am alta parere decat ei… de aceea cateva cronici au ramas nescrise. Sa spunem ca eu sunt mai putin pretentioasa la forme si mai atenta la mesaj, la substanta filmului. Daca reuseste sa ma emotioneze, sa imi transmita o idee interesanta, frumoasa, provocatoare, profunda, cum o fi ea, o idee care merita retinuta, atunci nu imi pare rau ca am vazut filmul.
Nu mi-a placut de exemplu Parfumul, istoria unui criminal, chiar daca a fost un film bun…
Read the rest of “Beowulf, in viziunea mea” »
Se potriveste sa spun ca am scris acest post intr-un elan de sinceritate acum vreo 2 saptamani:
Suntem intotdeauna grabiti sa ne facem o parere despre lucruri, sa punem etichete, sa ne dam cu presupusul… De multe ori ne sunt de ajuns cateva informatii si noi deja stim. Gata. Apoi vorbim cu ton raspicat.
Read the rest of “Adevarata realitate?” »
Nu, nu mi-am abandonat blogul, nici nu am avut o criza de mizantropie, dimpotriva. Pur si simplu, nu l-am putut accesa, sau, daca am reusit sa il deschid, nu m-am putut loga ca sa scriu, sa accept comentarii etc.
Acum, in sfarsit am izbutit si profit de asta pentru a va impartasi preocuparile mele cele mai proaspete, sursa a unei mari agitatii interioare.
Organizez 2 actiuni umanitare. Nu o spun ca sa ma laud, pentru ca de 10 ani tot particip la astfel de actiuni. O spun pentru ca asta visez, asta gandesc, asta imi provoaca cea mai mare spaima si in acelasi timp cea mai mare bucurie in ultimele zile. Traiesc poate zilele mele cele mai bune din acest an, am prins cu adevarat viata, freamat si jubilez, sunt plina de energie. Asa ceva ne justifica existenta, faptele noastre bune, iar cand reusim sa ii mobilizam si pe ceilalti cred ca nu putem sa fim decat si mai multumiti.
Pentru cei care nu ma cunosc, poate ar trebui sa precizez ca sunt profesoara la un liceu. Candva am sa vorbesc despre aceasta profesie a mea. Acum nu e momentul. Oricum, unul dintre motivele pentru care sunt profesor este acela ca pot lucra cu oamenii, pot face (uneori am impresia ca e numai o iluzie!) ceva efectiv pentru o lume mai buna cu oameni mai buni. Asta faceam de altfel si in Noua Acropola.
Si ce poate fi mai potrivit si mai firesc in prag de sarbatori, cand toti ne gandim la cadouri si la bucuria de a fi alaturi de cei dragi? O actiune umanitara in care sa aducem putina speranta si mici daruri si altora, mai vitregiti de soarta, care nu au un camin al lor.
Si soarta a vrut ca in loc de o actiune, cum ma gandeam, sa fie doua, pentru ca am avut doua raspunsuri in acelasi timp si trebuie sa fim flexibili si generosi.
Vom cunoaste si ne vom imprieteni cu 104 copii, de toate varstele. Saptamana viitoare.
Ca sa sfarsesc cu una dintre ideile actiunii:
O LUME MAI BUNA INCEPE CU TINE!
Eram anul I de facultate cand o seminarista ne-a povestit despre o secta de libertini care faceau orgii, traiau la gramada, intr-o dezorganizare totala pentru ca nu erau adeptii casatoriei si alte povesti care mi-au aprins imaginatia. Le-am tinut minte, nu stiu de ce, tinand cont ca am uitat multe alte lucruri pe care le-am invatat in facultate…
Cativa ani mai tarziu aveam sa aflu cu mare uimire cine erau cu adevarat catarii. De aceea e bine sa nu crezi pana nu te documentezi.
Read the rest of “Cine erau catarii?” »
[youtube:http://youtube.com/watch?v=SGTDRztaCCw]
Fidelity (Shake it up)
I never loved nobody fully
Always one foot on the ground
And by protecting my heart truly
I got lost in the sounds
I hear in my mind
All these voices
I hear in my mind all these words
I hear in my mind all this music
Read the rest of “Regina Spektor” »
Una dintre melodiile mele preferate… sunt cateva versuri in care ma regasesc atat de bine…
[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=YRVydGCsc7U]
I haven’t really ever found a place that I call home
I never stick around quite long enough to make it
I apologize that once again I’m not in love
Read the rest of “Dido – Life For Rent” »