December 8th, 2007 at 7:25pm
Foarte rar imi place ceva nou, adevarul e ca nici nu prea ascult pentru ca “zgomotul” ma transforma instantaneu intr-o persoana foarte irascibila si nu se mai intelege nimeni cu mine pana nu se face liniste. Nu acesta era cazul in adolescenta, cand ma dadeam in vant dupa rock, imi fluturau plete pe umeri si imi taram bocancii si blugii rupti dupa mine, de imi spunea mama ca o fac de rusine.
Read the rest of “Muzica preferata” »
December 8th, 2007 at 1:40pm
Evenimentul Zilei a declansat o campanie de informare a cetatenilor simpli, care cotizeaza lunar cu sume nejustificate in contul sistemului de sanatate pentru ca atunci cand apeleaza la serviciile medicilor – de nevoie, nu de placere – sa fie tratati neglijent, cu dispret sau in functie de grosimea plicului.
Eu nu pot sa nu salut aceasta initiativa si sa nu selectez pe blog numele medicilor incriminati pana acum si cateva pasaje mai semnificative din aceasta ancheta.
“Cine e principalul vinovat pentru erorile care scot pe usa spitalelor sute de morti sau mutilati? EVZ incepe campania “Spitalul dauneaza grav sanatatii”, in care veti citi despre romani care au fost victime ale sistemului medical din Romania.
Read the rest of “Spitalul dauneaza grav sanatatii – campanie EVZ” »
December 7th, 2007 at 9:15am
“Moto: Licuriciul si-a luat zborul, si vantul mi-a ramas in palma. Issa (1763-1827)
Maestrul zen Vo Ngon Thong murea. Discipolii sai il implorau:
– Lasa-ne un mesaj care sa ne permita sa ajungem la fericirea suprema a Trezirii!
Read the rest of “Nu am spus nimic – povestire zen” »
December 7th, 2007 at 8:52am
Ieri am avut o revelatie. Am descoperit un ziarist exceptional, talentat, care parca ar da glas nemultumirilor sau gandurilor mele. Am citit mai bine de 2 ore din articolele lui si are si blog – www.adriangeorgescu.ro.
Nu cred ca s-ar supara pe mine ca am pus aici un extras dintr-un articol al sau, e drept ca nici nu i-am cerut permisiunea, dar…
“Omul-umeras
Cu multi se intampla de parca hainele-i aleg pe ei. “Moda e ceea ce adopti cand nu stii cine esti”, era de parere scriitorul Quentin Crisp. Corect. Cata lipsa de imaginatie iti trebuie sa te imbraci ca 80 la suta din populatie, doar pentru a respecta acel stupid si impersonal “se poarta”?
Read the rest of ““Omul-umeras”” »
December 6th, 2007 at 9:24am
L-am intrebat pe sotul meu ce titlu sa pun acestui post si mi-a sugerat: “Ca sa imi hranesc orgoliul”. Eu, cu voce rasfatata: “Da’ mie nu imi place titlul asta… si apoi nu vreau note mari”. Am facut totusi o concesie pentru ca datorita lui pot scrie aceste randuri.
Read the rest of “Ca sa imi hranesc orgoliul” »
December 5th, 2007 at 7:01am
“Esecul in viata” poate avea o nuanta de fatalitate – ratarea vietii…
Despre asta nu am sa mai filosofez, nu vreau sa devin plictisitoare. As da doar cateva rautacioase sau triste exemple:
Nu demult, am stat de vorba cu o batranica – cam o ora, intr-o sala de asteptare. La un moment dat, mi-a spus pe un ton amar ca “s-a sacrificat toata viata”. Poate ca nu toata viata ei era un esec, de fapt a avut o viata foarte frumoasa si interesanta, dar relatia cu fetele ei era cu siguranta un esec. Am incercat sa o incurajez, sa ii dau speranta, insa mi-am dat seama ca din exterior lucrurile par sa se poata remedia, implicat in ele le vezi altfel. I-am inteles foarte bine durerea si neputinta pentru ca am la randul meu noduri care par sa nu se dezlege si nici sa le tai nu vreau, fundaturi apasatoare.
Read the rest of “Despre esec, altfel” »
December 4th, 2007 at 9:15pm
In tara asta in care traim, in secolul XXI, aflam ca sunt condamnati la o existenta vegetativa copii care s-ar fi putut naste perfect sanatosi. Si ca mor la nastere mame care erau sanatoase, dar au sangerat in spital o noapte fara sa le bage cineva in seama.
Raspunsul spitalului, in acest din urma caz: Nu au nici o vina, pacienta a fost indisciplinata. Nu pot sa imi cred urechilor!! “impertinenta naibii isi permitea sa spuna ca i-e rau”.
Read the rest of “Tara in care traim” »
December 4th, 2007 at 8:34am
Pana la o anumita varsta, am fost convinsa ca nu stiu ce este esecul. Asta pentru ca nu am picat nici un examen niciodata, ba chiar toate mi-au iesit din plin la capitolul asta. Dar mai ales pentru ca eram tare naiva. Viata inseamna mult mai mult. Si m-a prins si descoperita uneori. Tocmai pentru ca ideile nu inseamna totul. Si nici nu poti convietui cu oamenii doar la nivelul ideilor si principiilor. In viata te lovesti in primul rand de caracterul lor. Si de al tau.
Nimeni nu este scutit de esecuri. Printr-o nereusita, viata ne trezeste cateodata la realitate.
Orice esec ar trebui sa fie un prilej de meditatie, ne oprim putin si reflectam: ce am facut, ce nu am facut, cu ce am gresit. Daca e doar pretext de lamentari si de culpabilizari, atunci este inutil. Trebuie sa fim rationali, nu suntem perfecti, avem limite, mai avem de invatat. Daca nu recunoastem asta, nu putem merge mai departe. Cum am putea depasi ceva ce nu exista?!
Read the rest of “Esecul in viata” »
December 3rd, 2007 at 4:49pm
Am inteles ca toata lumea bombane bietul brad din piata Unirii, pentru ca a fost o aglomeratie infernala acolo, s-au pierdut vreo 45 de copii, au cazut oameni pe jos, au coborat scarile de la metrou in 2 ore, s-a blocat circulatia in zona si cate si mai cate. Ce sa spun, nu am stiut ca se poate crea o asa nebunie pentru un brad si cred ca pana la urma calcatul in picioare si mizeria ramasa ca semn al trecerii “hoardelor” arata cine suntem.
De ce atunci injuram bradul, ne involburam cand auzim de el? Are logica?
December 2nd, 2007 at 5:40pm
Mi-a placut anul acesta 1 decembrie. Am simtit ca e sarbatoare. Televiziunile s-au axat pe aspecte pozitive ale realitatii romanesti – macar azi!! Doar Basescu a gafat, mandru de el, ca de obicei: “sper ca pe 1 decembrie 2008 sa pot spune ca am un prim-ministru competent si cu care pot colabora”… Nu cred ca se va schimba.
Seara am ajuns si noi, cu totul intamplator, la faimosul brad din piata Unirii, dupa focul de artificii. Totul era devastat, pretutindeni numai gunoaie, dar las asta deoparte. Bradul este intr-adevar frumos, are peste 2 milioane de beculete.
Imi parea rau ca nu avem cu ce sa il fotografiem, dar uneori lucrurile se rezolva de la sine: ajunsi acasa am primit poze de la Cyber-boy, asa ca, enjoy:
