Am primit aceasta frumoasa alegorie pe mail si m-am gandit ca v-ar putea placea: Un batran tamplar se afla in pragul pensionarii. Era inca in putere, de aceea patronul sau il mai dorea la lucru in echipa sa. Cu toate acestea batranul era hotarat sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi […]

Read the rest of Casa sufletului

Am gandit asa: Poate m-am schimbat. Poate imprastii lumina. Puteam sa vindec un bolnav, sa readuc la viata un mort… Dar nu am simtit nevoia sa-mi dovedesc cine sunt. De argumente si de dovezi au nevoie doar cei ce se indoiesc. Incertitudinea si indoiala apartin omului. Eu nu m-am indoit. Sunt asemenea ingerilor. Am venit […]

Read the rest of Amantii din Bizant – III

Cate ceva din substanta filosofica a romanului: Lucrurile acestea se intampla in special in vremuri confuze si de delasare, cand credinta slabeste si nu mai raman decat aparentele. Cu cat se distreaza mai mult un om, cu atat mai greu ii este sa gaseasca placerea; in acest domeniu, imaginatia umana are limite, trebuie sa se […]

Read the rest of Amantii din Bizant – II

Un fel de lunga paranteza la postul “Casnicia, o loterie?”. O lunga paranteza despre iubire si despre suflete pereche. Amantii din Bizant este un delicios roman istoric si de dragoste, o dragoste la prima vedere, o dragoste cu nabadai din memorabilul an 1453. Sper ca pasajele pe care le-am selectat nu va vor plictisi: Mi-e […]

Read the rest of Amantii din Bizant, de Mika Waltari

Dragul meu blog a implinit 2 ani. 2 ani deloc egali. Daca ar fi sa ma cred pe mine, as zice ca sunt mereu in pana de inspiratie. Abia dupa ce trece un timp, imi citesc cu placere posturile, pe moment mi se par destul de insipide. Asta daca nu sunt ganduri intelepte culese de […]

Read the rest of 2 ani…

Seara am poposit intr-un oras, capitala de gubernie. In hotelul unde am tras se faptuise peste noapte o crima si toata lumea nu vorbea decat despre acest eveniment. Doi tarani mai in varsta, oameni in toata firea, care nu erau nici macar beti si care se cunosteau de mult, si se pare, erau si buni […]

Read the rest of Idiotul – II

Am recitit vara asta, multumita colectiei scoase de Adevarul, Idiotul lui Dostoievski. Primul volum cu sufletul la gura, al doilea cu un fel de exasperare, cu o incordare dureroasa, gandindu-ma la finalul tragic, dar mai ales la sufletul patimas al rusilor. Ceea ce am iubit la acest print Miskin, pe langa inocenta si sinceritatea lui […]

Read the rest of Idiotul – I

Adevarata literatura… Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi si nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete…

Read the rest of Dupa un timp

O intrebare la care nu imi propun sa dau un raspuns. Nu am nici timpul necesar sa ma gandesc, iar cand revin cu picioarele pe pamant imi dau seama ca nu sunt nici un vizionar… Bagandu-mi insa nasul in revistele concurentei am gasit o creatie cum nu se poate mai post-moderna a unei tinere cu […]

Read the rest of Incotro merge literatura?

A fost odata un taran sarac si cinstit, roman. (El putea fi deopotriva bulgar, bosniac, albanez, slovac sau ucrainian, importante fiind – in acest caz – saracia si cinstea. De altfel, in variante, legenda circula si in folclorul nou al amintitelor popoare). In satucul sau natal, izolat de lume, se zvonise ca undeva departe, peste […]

Read the rest of Legenda UE