calator

10 droguri pe care nu trebuie musai sa le consumi daca ai de cand sa pleci undeva cu masina:

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=P3NQYAoc2uY]

Rezumand, casnicia nu este o solutie de compromis.

Nu te casatoresti sperand sa o iei de la zero, “a fresh new start” dupa o relatie cu probleme si neintelegeri, in ideea ca asa stergi cu buretele tot pelinul si vei da si peste mierea visata.

Read the rest of “Casnicia, o loterie? – VI” »

Replici dintr-un film (sotul, ajuns la batranete, cu trei copii mari, aflati la casa si pe drumul lor, spune dupa inmormantarea sotiei):

– Daca stiam ca moare ma purtam mai frumos cu ea…

– Nu aveai de unde sa stii (spune unul dintre baieti).

Read the rest of “Casnicia, o loterie? – V” »

Nota: Inca de la inceputul acestui post am avut o oarecare retinere. Si atunci am rescris de cateva ori inceputul si m-am gandit daca e bine sa o citez pe prietena care mi l-a inspirat. M-am gandit ca uneori imi citeste blogul, chiar daca nu a mai facut-o de mult, (de cand o bateam eu cu incapatanare la cap sa citeasca!, pe vremea cand noutatea blogului ma entuziasma), si apoi ca afirmatia ei, care a dat si titlul postului, va aparea ca status la messengerul meu. Atunci am trecut peste aceste rezerve. Acum, simt nevoia sa precizez ca nimic din ce scrie aici nu este despre ea, nici despre mine – bine, poate putin despre mine care – o sa vedeti – ma mai si confesez pe ici pe colo, nici despre cineva anume. Dar este despre noi toti. Cineva spunea ca e doar o filosofie, sper ca totusi nu ieftina, pe aceasta tema. Filosofia la care am ajuns pana acum, cand ma aflu in pragul unei varste atat de frumoase si de simetrice. Deci, enjoy!

Read the rest of “Casnicia, o loterie? – IV” »

Observati ca ambele cuvinte – convietuire, comunicare – au in componenta lor particula co, prefix care exprima ideea de impreuna, laolalta, impartasire. Casnicia se bazeaza asadar pe impartasirea unor valori, a unor tinte. Intentionat nu le-am numit idealuri sau aspiratii pentru ca nu trebuie neaparat sa fie inalte, elevate. Dar trebuie sa fie co–mune.

Daca pentru el sau pentru ea este sau ajunge sa fie important altceva, apar dizarmonii, sunete stridente care supara auzul in dulcea muzica a casniciei.

Read the rest of “Casnicia, o loterie? – III” »

Casnicia inseamna in fond convietuire si, este adevarat, convietuirea poate fi de multe ori o piatra de incercare. Pentru ca sunt momente cand nu ne suportam nici noi pe noi, darmite pe altcineva!

Iar convietuirea se bazeaza pe comunicare. Cuvantul comunicare provine din limba latina; communis insemna “a pune de acord”, “a fi in legatura cu” sau “a fi in relatie”, “a transmite celorlalti”, “a impartasi ceva celorlalti”.

Read the rest of “Casnicia, o loterie? – II” »

Un fel de lunga paranteza la postul “Casnicia, o loterie?”. O lunga paranteza despre iubire si despre suflete pereche.

Amantii din Bizant este un delicios roman istoric si de dragoste, o dragoste la prima vedere, o dragoste cu nabadai din memorabilul an 1453. Sper ca pasajele pe care le-am selectat nu va vor plictisi:

Mi-e atata de dor de ea! M-am indragostit de o femeie, asa cum nu m-am mai indragostit niciodata. Dar am pierdut-o. N-o pot ierta pentru asta. Nu ma pot ierta pe mine insumi ca am pierdut-o. Giustiniani, eu nu mai am ce alege. Este doar o nevoie. O nevoie a trupului. O nevoie a sufletului. Sau poate ca, la nesfarsit, exista ceva de ales, in orice clipa exista o noua alegere de facut. Ca omul sa nu poata fi linistit niciodata, nici chiar inainte de moarte. Chiar si dupa moarte ea ma va urmari. Ma va sili sa ma nasc din nou, pentru a o mai intalni o data. Aceleasi lanturi, aceleasi lanturi, minunate lanturi. Giustiniani, prietene, in disperarea mea binecuvantez totusi clipa in care m-am nascut ca om pentru a o intalni pe ea si pentru a o pierde.

Read the rest of “Amantii din Bizant, de Mika Waltari” »

Cele mai interesante discutii despre greutate le-am avut cu prietenele sau colegele mele suple. Numai noi intre noi putem intelege “tragedia” de a pune un kilogram, sentimentul ca “asa ceva” este de nesuportat si ca trebuie neaparat facut ceva. Oricine altcineva ne serveste imediat replica “Exagerezi!” sau “Da’ de unde, tu sa te ingrasi! Ti se pare!” si te copleseste sentimentul ca esti neinteleasa si ca nu ai cu cine discuta. Si penibilul ca tu, care iti pastrezi talia din adolescenta, te plangi in fata cuiva care s-a baricadat in spatele generoaselor straturi de sunci izolante si de grasimi. Doar ca tu nu iti pastrezi talia pur si simplu, te ajuta putin si natura, dar mai esti si atent la ce mananci si la cat mananci, mai faci si miscare!! Nu lasi totul “la voia intamplarii”!

Read the rest of “Gabarit depasit” »

O prietena mi-a spus ieri intr-o discutie mai larga ca o casnicie este o loterie.

Nu am contrazis-o, dar nu sunt de acord cu ideea ei. O casnicie nu poate sa tina atat de mult de hazard. Nu am contrazis-o pentru ca i-am inteles logica si motivatia. Uneori, cand celalalt nu mai gandeste ca tine, nu mai simte ca tine si se orienteaza spre altceva, te poti simti neputincios, poti avea senzatia ca, orice ai face, nu sta in puterea ta sa schimbi lucrurile. Asta cand nu se trezesc amandoi ca vor altceva!

Read the rest of “Casnicia, o loterie?” »

(Fantezie)
Vagabondam, cu pumnii-n buzunarele pleznite
Paltonu-mi devenise o himeră şi el;
Hoinăream sub cer, Muză! numai ţie fidel
Ehehei! Ce de-amoruri visam eu, splendide!

Read the rest of “Boema mea” »